Nu auzi des de fabrici de confectii nou-infiintate. De aceea, vestea deschiderii Unlimited Garments din Moreni, Dambovita a fost o surpriza placuta. La conducere sta Andrei Georgian, un autodidact, un fel de self-made man, care a pornit de la lopata pentru a ajunge sef de santier la Londra. Ce legatura au toate astea cu productia de confectii? Niciuna, dar Andrei Georgian dovedeste astfel ca pentru a fi un bun manager nu iti trebuie atat scoli, cat intuitie, placere sa lucrezi cu oamenii si, nu in ultimul rand, sa te afli la locul potrivit in momentul potrivit.

Un material realizat de Amelia Turp-Balazs / Dialog Textil

“Totul a inceput de la o fata”, povesteste managerul fabricii din Moreni. Initial, a pornit afacerea cu productie de confectii impreuna cu o asociata si au deschis o fabrica la Ramnicu Sarat, fara niciun fel de cunostinte. Prima comanda a fost de 30.000 de produse care trebuia livrate in decurs de cateva saptamani pe piata din Anglia.
“Am plecat la drum putin inconstient, dar pe parcurs am reusit sa deprind unele abilitati”, isi aminteste Andrei Georgian. Asta se intampla in 2011, cand nu aveau spatiu, nu aveau nimic, dar au reusit sa ocupe un etaj de 450 de metri patrati al unei croitorii. Apoi au dat anunturi de angajare si au selectat personal. Si sigur, lucrul cel mai important, aveau deja garantia comenzilor, din partea unui agent din Anglia care reprezenta un brand value, care lucreaza cantitati foarte mari si care are desfacere si pe alte piete.

Si ce s-a intamplat? Inteleg ca parteneriatul nu a mers…

Au intervenit diferente in stilul de management. Eu sunt mai intelegator cu oamenii, incerc sa-i ajut cat pot, in timp ce asociata mea avea un sistem mai sever. Or, asta nu cred ca mai merge in zilele noastre… Romanii, oricata nevoie ar avea de munca, pleaca daca se simt amenintati. Dupa ce ne-am dat seama ca nu prea putem continua, drumurile noastre s-au separat.

Este mai greu sa faci afaceri cu prietenii?

Nu as spune asta. Relatia cu partenera mea era foarte buna, dar cand venea vorba de business se schimba totul. La noua fabrica, cea din Moreni, poate 80% din persoane ma cunosc si 30% imi sunt prieteni. Dar exista limite in relatia dintre angajator si angajat.

Ati gasit oameni buni si la Moreni?

Da, insa le-am si dat o sansa. Am scos multe persoane din somaj, nu doar tineri, ci si oameni de peste 40 de ani. Pot spune ca in primele sase luni am investit in specializarea lor. Am inceput cu 70 de angajati, dintre care doar 50 erau pregatiti. Aveam un spatiu mic, asa ca am fost nevoiti sa mai angajam o tura pentru schimbul doi. Dintre acestia, doar 20 erau bine pregatiti. Acum suntem 240 de persoane in fabrica. Surpriza placuta a fost ca cei necalificati au devenit mai buni decat cei cu experienta! Iar lucrul acesta ma hraneste, realizez ca am avut dreptate cand m-am bazat pe instinct.
Cand ati dat startul productiei la Moreni?

Am inceput in iunie 2013, cand aveam deja comenzile avansate. Apoi, spre finele anului ne-am mutat intr-un nou spatiu, mai precis am preluat efectiv o alta fabrica de confectii, cu spatiul, utilajele, inclusiv datoriile sale. Fabrica nu mai functiona, asa ca nu am preluat si vechii angajati, insa unii dintre ei s-au intors si au cautat sa se angajeze din nou.
Ce tip de produse faceti?

Lucram orice, in mare parte confectii textile de dama, rochii, bluze, fuste, am facut chiar si confectii grele.
Ce utilaje aveti?

Avem tot ceea ce ne este necesar, unele erau in fabrica pe care am preluat-o, altele au fost transportate din fabrica din Ramnicu Sarat. M-am asociat cu clientul din Anglia pe partea de utilaje, altfel nu as fi reusit sa fac fata din punct de vedere financiar. Aceasta a fost de fapt si conditia pentru a ramane cu el: de a-i oferi exclusivitate. Eu am plecat de la lopata si am ajuns manager de santier in Londra. Acolo am invatat ca se poate face bine din prima, nu este cazul sa dai rateuri. Asa ca am grija ca si in fabrica din Moreni lucrurile sa iasa cum trebuie.

Care este cea mai mica comanda pe care ati primit-o?

In cazul nostru, 50.000 de bucati pe model este o comanda mica. De exemplu, am avut niste fuste conice simple, cu elastic in talie, din care am lucrat 890.000 de bucati.

Reusiti sa respectati deadline-urile cu cantitatile acestea, mai dati in lucru si la alte fabrici?

Nu, ideea este sa acoperim capacitatea fabricii. Se luceaza un numar de produse pe ora, deja am inceput sa imbunatatim sistemul de monitorizare, de la descarcarea materialului pana la croit, alimentat, intrat in linie, calcat, CTC, inapoi in tir. Oamenii trebuie si ei instruiti, pentru ca au fost obisnuiti sa lucreze intr-un sistem vechi. In ziua de azi rezista cei care ofera calitate, seriozitate. Asta cer clientii, sa lucrezi cat mai ieftin si mai bine. Uneori poti, alteori nu, din varii motive, poate nu te ajuta nici tesatura. Eu cred ca ori lucrezi confectii de o calitate ridicata pentru branduri renumite, ori faci volum. Cu toate acestea, trebuie sa respecti tiparele, dimensiunile, astfel incat clientul sa fie multumit.

Ati intrat intr-un moment in care multe alte fabrici inchisesera. Acum s-au intors comenzile din China sau Asia, se vede si in cazul dvs.?

Clientul nostru lucra foarte mult in Asia, dar existau probleme de calitate. De aceea a preferat sa colaboreze cu noi.

Interesant, totusi la volumele acestea ar putea lucra mai ieftin in Asia…

Da, insa nici 40% din marfa nu se intoarce OK. Iar in China nu mai este atat de interesant, salariile sunt cam ca la nivelul celor de la noi.

Dar costurile pe manopera au scazut mult in cazul dvs.?

Da, in cazul nostru se vede diferenta si fata de acum doi ani. Acelasi produs care era inainte o lira sterlina, acum este 0,75.

Si ce faceti, cum va descurcati daca clientul trage de preturi in jos incontinuu?

Cred ca daca faci volum si esti serios, poti sa ceri mai mult. Usor-usor, cand ne vom extinde, vom putea avea alte pretentii, dar totul depinde si de complexitatea produsului.

Daca rochia are doar cateva faze, iar omul face produsul acela timp de doua luni si jumatate incontinuu, scoti randament.
Noi avem avantajul de a lucra comenzi mari.

Mai faceti angajari?

Sigur ca da, zilnic se dau probe de lucru. Vin si oameni care efectiv nu au nicio treaba cu aceasta munca, dar le acordam o sansa. Nu vrem sa discriminam pe nimeni. Intentionam sa pregatim si etajul pentru productie, deoarece potentialul de a mai aduce comenzi este mare.
La sfarsitul anului sper sa am in jur de 480 de oameni care sa lucreze in conditii decente. Dar va spun, nimeni din partea institutiilor statului n-a venit sa-mi stranga mana pentru ca dau de lucru la toti acesti oameni. Consider ca lucrurile nu au de ce sa nu mearga bine atata timp cat ne facem treaba. Ganditi-va ca acest client asigura in tara noastra in jur de 1.200.000 de produse pe luna. Din aceasta cantitate noi livram cam 70-80 de mii de produse pe saptamana. Ideea este ca se poate si mai mult, asa ca ne propunem sa crestem in doua etape: pana in vara, apoi pana in iarna. Ne gandim sa accesam si fonduri europene in viitor, dar mai intai trebuie sa ne stabilizam ca sistem de functionare.
Ar fi interesant sa le oferim training angajatilor. Eu cred ca am in birou cam 300 de CV-uri ale unor persoane care vor un loc de munca, oameni de la 18 la 60 de ani. Sunt chiar profesori de geografie sau ingineri, dispusi sa faca orice pentru a avea un loc de munca. Visez la un astfel de proiect de amploare.

Cum poti sa fii un bun manager?

Important este sa stii sa delegi, sa gasesti oamenii potriviti pentru sarcinile potrivite, fiecare la locul unde este nevoie. Lucram in productie, unde trebuie sa dai randament, nu suntem o casa de moda.
Cred ca domeniul acesta este extraordinar de frumos! Dar trebuie sa-ti placa sa lucrezi cu oamenii, sa fii puternic, sa-i intelegi.

No related posts.