Să spunem clar încă de la bun început că interesul consumatorului român nu e mereu acelaşi cu al producătorilor români. Pe scurt, consumatorul român îşi doreşte să cumpere un produs de calitate la un preţ cât mai bun. Producătorul român îşi doreşte să facă profit cât mai mare. Când un produs românesc are un foarte bun raport preţ-calitate, cumpărătorul român are de câştigat. Când însă un produs românesc are un foarte slab raport preţ-calitate, cumpărătorul român are doar de pierdut iar producătorul are de câştigat, cel puţin pe termen scurt, în cazul în care a vândut produsul respectiv.
La fel de adevărat este că există destui producători locali cu produse de calitate care, din lipsă de putere de promovare, logistică, depozitare, rămân cu marfa nevândută. Pentru cumpărătorul român, acest lucru este categoric o pierdere. Însă cumpărătorul român nu are nicio vină că mulţi mici producători locali cu ofertă de calitate nu au putere financiară sau nu au găsit calea de a se asocia.
Drept urmare, când se apucă de modificat legi, n-ar strica poate ca legiuitorii să se asigure că rezultatul e în interesul consumatorilor români. Asta măcar pentru faptul că aceştia sunt mult mai mulţi decât… producătorii români.
Am tot auzit în ultima perioadă prin media voci ale multor producători locali interesaţi să se modifice politic legea 321. Să dăm cuvântul şi Asociației Marilor Rețele Comerciale din România (AMRCR).
Vom da deci, în cele ce urmează, marea parte a comunicatului primit de la AMRCR.
Conceptul de „aprovizionare pe lanțul scurt” adoptat de către Comisia de Agricultură nu reprezintă deloc o garanție nici pentru consumatorul român că va avea acces la produse românești într-o pondere mai mare – dar la preturi egale sau mai mici – și nici pentru producătorii români că vor fi apărați de concurența unor producători externi.
Dimpotrivă, apare riscul ca, de exemplu, producătorii bulgari să devină mai atractivi pentru magazinele din sudul României și cei din Ungaria pentru magazinele din vestul țării.
Marile magazine au înțeles să dezvolte împreună cu producătorii locali proiecte comerciale dedicate produselor românești prin oferirea de servicii logistice și oportunități de promovare. Aceste acțiuni sunt realizate prin bugete de marketing – adică și prin așa-numitele „taxe de raft„ – explicit acceptate și de legislația comunitară. Prin efectul schimbărilor legislative preconizate, acestea nu vor mai fi posibile.
Cei care contestă beneficiile comerțului modern pentru consumator și pentru producția autohtonă sunt în mare măsură cei care fie nu sunt dispuși să caute formule pentru a investi în depozitare, ambalare, marketing sau logistică, fie cei care practică un management precar sau pur și simplu nu au o capacitate comercială adecvată.
Toți aceștia sunt dispuși să accepte justificările puerile ale celor care nu le pot găsi soluții reale în sectorul agro-alimentar dar le prezintă campanii rudimentare destinate pe de o parte să inducă în mentalul public ideea conspirativă că marile magazine reprezintă sursa majoră a dificultăților cu care se confruntă în special micii producătorii locali iar pe de altă parte că rigorile competiției pot fi ocolite politico-legislativ.
Astfel de grupuri instigă la nerespectarea principiilor de piață și a libertăților economice ale comercianților și consumatorilor. Prin utilizarea unor mesaje populiste – de genul „agricultura noastră poate să livreze 100%„ – se urmărește crearea unei atmosfere generale de ostilitate, chiar de ură, față de supermarketuri.
Victime directe ale modificărilor preconizate pot fi însă mulți alți producători locali care, prin eforturi comune, tenacitate și inteligență au reușit să devină parteneri consacrați ai marilor lanțuri de magazine și să intre pe piața extrem de competitivă cu produse românești. Aceștia sunt în pericol de a fi înlăturați de pe piața foarte greu obținută de către cei cărora li se garantează practic business-ul prin instituirea unei cote obligatorii indiferent de performanță.
În acest context s-a putut observa cum opiniile avizate ale instituțiilor autorizate ale statului, cum este Consiliul Concurenței, sunt aruncate în derizoriu doar pentru că au atras atenția asupra riscurilor la care vor fi expuși consumatorii și operatorii economici ca urmare a acestor inițiative legislative.
Amintim că punctul de vedere al Guvernului, semnat în februarie 2016 de Primul Ministru Dacian Cioloș, a fost negativ.
Totuși, Ministerul Agriculturii a declarat public că sprijină respectivul proiect de lege pentru că este în interesul producătorilor români. Nu a prezentat însă nicio analiză care să ofere o minimă garanție că producătorii români au capacitatea verificată prin care să susțină – constant, cantitativ, calitativ-sortimental sau logistic -, aprovizionarea magazinelor cu cotele obligatorii de produse impuse de noua formă a legii.
Textul adoptat omite să precizeze și ce trebuie să facă retailerii în cazul în care promisiunile triumfaliste vehiculate public nu se confirmă în realitate. Abordarea dezechilibrată a legii este evidentă. Producătorul va scăpa cu o amendă, dar retailerul este pasibil de ridicarea licenței.
Solicităm Guvernului și Camerei Deputaților să nu accepte eludarea obligației de notificare către Comisia Europeană a întregului text adoptat, deoarece în forma actuală această procedură este cerută doar în cazul articolului referitor la etichetarea cărnii românești.
Credem că Ministerul Finanțelor, Ministerul Economiei și Comerțului precum și comisiile parlamentare abilitate sunt cele care ar trebui să se ocupe de legislația fiscală sau de cea referitoare la comerț, și nu Agricultura, unde a ajuns să fie reglementat modul în care trebuie să se încheie contractele sau să se dea definiția contractului comercial, în pofida prevederilor Codului Civil.
Se va evita astfel adoptarea cu ușurință a unor termeni confuzi precum: materie de bază, număr limitat, activităţi de cooperare și dezvoltare, relaţii geografice şi sociale strânse etc. – de natură să creeeze maximă incertitudine comercială, juridică și financiară într-o piață extrem de concurențială și dinamică.
AMRCR apreciază că girarea cu seninătate a unor experimente legislative nefundamentate și cu final incert, bazate doar pe sloganuri stridente, vor sfârși prin a afecta cu precădere consumatorul.
Nu credem că românii și-ar dori ca marile magazine să devină simple depozite sau spații comerciale sordide care să amintească de trecut.
Comerțul modern a adus în România un plus de civilizație și satisfacție pentru consumator, iar pentru statul român este un contributor financiar semnificativ și transparent, numeroase familii și comunități bazându-se pe locurile de muncă oferite de marii retaileri.
Drept urmare, după părerea celor de la AMRCR, principalul rezultat al modificării Legii 321 este subminarea comerțului modern.
Lanțul scurt de aprovizionare nu garantează sprijin pentru producătorii români și restrânge libertatea consumatorilor români de a alege.
Asociația Marilor Rețele Comerciale din România – AMRCR – solicită eliminarea amendamentelor neconcurențiale și discriminatorii din proiectul legii comercializării produselor alimentare (Legea 321) al căror consecinţă principală este afectarea comerțului modern. Invocarea ideii că prin noua lege vor fi sprijinite interesele producătorilor români, mai ales ale celor mici, reprezintă o inducere în eroare a opiniei publice.