Pentru a produce un kilogram de textile se folosesc aproximativ trei kilograme de substante chimice, si multe dintre acestea – de la conservanti la agenti anti-mucegai – provoaca alergii, potrivit Epoch Times care citeaza un studiu al Agentiei suedeze pentru Produse Chimice (Swedish Chemicals Agency). ┬áIn raportul sau, Agentia suedeza pentru Produse Chimice a identificat 2.400 de substante.

Productie haineAproximativ 10 la suta dintre acestea ar putea reprezenta o amenintare atat pentru oameni cat si pentru mediu. Unele produse chimice folosite pot cauza cancer, pot afecta sistemul hormonal sau chiar modifica ADN-ul uman, ca arilamina compusa din coloranti azoici. In textile sunt, de asemenea, nuantatori alergeni interzisi prin regulamentul Uniunii Europene.

”Multe substante chimice utilizate nu au fost evaluate din punct de vedere al sanatatii si, in mod constant, sunt introduse noi substante chimice, despre care stim foarte putin”, a declarat Marianne Jarl, Avocatul Poporului (ombudsman) al Asociatiei Suedeze pentru alergii si astm (Swedish Asthma and Allergy Association), un ONG suedez.

“Textilele sunt in mare parte produse in afara Europei” – a afirmat Jarl – ”Acest lucru inseamna ca regulamentul obisnuit al UE pentru produse chimice nu a fost aplicat. In Asia, legislatia privind substantele chimice are lacune incredibile, iar tarile importatoare poate ca nu cunosc in totalitate tipul de substante chimice utilizate”.

Pentru prevenirea mucegaiului in timpul transportului maritim, hainele produse in China si Asia de Sud-Est sunt tratate cu formaldehida, expertii constatand ca nivelul acestui compus chimic, responsabil de aparitia unor reactii alergice, este de 900 de ori mai mare decat ar trebui.

Unele dintre aceste substante chimice sunt indepartate cand hainele sunt spalate pentru prima data.

“Cea mai mare problema cu privire la utilizarea substantelor chimice, o reprezinta practica dezvoltata in urma cu aproximativ o suta de ani, care prevede ca o substanta chimica ar trebui clasificata ca periculoasa inainte de a fi interzisa”, explica Marianne Jarl.